Derrida are cele mai ample studii ale limbajului uman, in particular in cultura Vestica din istoria gandirii. Ideile lui legate de 'Differance' & 'Deconstruction' sunt pivotale in intelegerea impactului limbajului asupra raportarii noastre la conceptele din jur.
In esenta, el explica relatia scriere-limbaj-gandire, si felul in care fiecare dintre cele trei le impacteaza pe celalalte doua. Astfel, ideile noastre nu sunt doar exprimate prin limbaj, ci limbajul in sine constrange, determina, si altereaza structura ideilor prin prisma gramatologiei sale.
Exista astfel o logica lingvistica pe care daca nu o avem in vedere este dificil sa analizam concepte si sa exprimam idei fara curbatura asumata, impusa de limba in care comunicam.
O compilatie de idei adunate cu mare acuratete de elevii lui Weber din prelegerile sale, General Economic History ne poarta prin diversele faze si moduri de abordare in relatia om-munca-ban-timp.
Este mai mult despre doar Economie, este despre cum religia, sistemul politic, nivelul tehnologic, cat si interesele Economice au influentat lucruri precum structura nucleica a familiei, raportarea omului fata de relatii, dragoste, copii, cat si placeri proprii, individualism sau colectivism.
Este o buna amintire a faptului ca lumea nu a aratat intotdeauna asa cum arata acum, si ca lucrurile pe care le vedem drept evidente si firesti sunt la randul lor doar o alta etapa in evolutia noastra sociologica.
Weber e un mare sociolog, poate cel mai important Filosof, punand o marca semnificativa asupra Business-ului prin teoriile lui organizationale, institutionale, despre Birocratie, miracole, si etica moderna capitalista.
Intr-o lume din ce in ce mai polarizata cum este cea in care traim, nevoia noastra de un Socrate care sa ne aminteasca tuturor – de drepata sau de stanga, pro sau anti, progresisti sau conservatori, votanti Trump sau Biden – ca nu e bine sa ai idei prea fixe.
Sa ne aminteasca faptul ca iluzia ca stim si intelegem problematici majore aferente conditiei umane este o foarte buna poarta de intrare a raului in societate, cum explica la randul ei Hannah Arendt.
Dialogurile sunt comice, si ne arata ca putem cu lejeritate sa nu ne mai luam pe noi, si mai ales pe ideile noastre atat de in serios. Caci intelepciunea de a fi flexibil, si capacitatea de a recunoaste ca nu sti sunt pasi esentiali in gasirea unui echilibru in viata.
...asta si faptul ca vreau sa pun in scena dialogurile, la teatru. Dar asta e un subiect pentru alt articol.