Doua cuvinte – falsificare si replicabilitate.
La baza, e atat de simplu, si daca intelegi aceste doua concepte ai sanse mai mari sa gandesti critic si sa te protejezi de informatii false, nu doar pe internet – in general, in viata.
Noi avem o serie lunga de bias-uri care ne fac predispusi la a crede in propriile noastre idei, de a vedea lumea ca fiind aliniata cu preconceptiile noastre – salience bias, confirmation bias, hindsight bias, overconfidence bias, etc.
In lumina acestora, daca incercam sa confirmam o teorie, este super usor, doar ne uitam la instantele ce o confirma. Cu toate astea, daca ne uitam doar acolo nu vom vedea instantele ce o disconfirma. Deci ramanem..prosti.
Si-atunci nu incercam sa confirmam, ci sa disconfirmam, sa falsificam o teorie. Pornim de la o teza, si cautam cat mai multe dovezi cum ca ar fi invalida. Daca, in repetate incercari, nu reusim sa o refutam, inseamna ca sta in picioare, ca e solida.
Asta este demersul stiintific (sau asta ar trebui sa fie).
80% din continutul unui ‘paper’ stiintific sunt explicatii despre cum a fost facut studiul, despre metodologie, si despre mijloacele statistice folosite pentru a trage concluzii despre intreaga populatie in baza unui esantion.
Ca om de stiinta, daca vreau sa aiba comunitatea incredere in mine, trebuie sa le arat cum trag eu concluzii, sa inteleaga exact pasii pe care i-am parcurs ca la final sa vin si sa spun ‘da, uite asa e’. Scopul este sa fiu atat de transparent incat ei, folosind reteta mea, sa poata replica studiul si sa vada daca ajung la aceleasi informatii.
Replicabilitatea este esentiala.
Ca sa filtram informatiile false, putem sa ne uitam dupa cateva red flags-uri:
Nu avem sursa, sau sursa nu da detalii despre cum s-au tras concluziile propuse in articol.
Persoana care promoveaza (orice ar promova) are un interes direct sa valideze ipoteza, si nu foloseste metoda stiintifica de falsificare, ci doar spune ‘uite eu cred asta, si daca ma uit in jur vad ca e cam asa’.
Persoana care povesteste se refera doar la experiente anecdotice, si nu ne poate oferi nimic statistic.
Cu cat intelegi mai bine conceptele de metodologie, cu atat poti fi mai aproape de a vedea posibile motive pentru care rezultatele unui studiu nu sunt valide (e.g: esantionul este prea mic, sau nu este reprezentativ, sau intrebarile in chestionar sunt puse prost, etc.).
Sunt multe asemenea bias-uri pe care studiul le poate avea, si trebuie sa stii sa le verifici pentru a-i atesta validitatea.
Spiritul critic este inteligenta. Nu ma intereseaza ce parere promovezi, daca o promovezi ‘ideologic’, fara sa fii critic, te expui la a gresi. Poate in cazul ala ai dreptate, dar in altele nu vei avea.