Marea problema pe care o vedem la Gen Z este lipsa de atentie, care este fireasca crescand intr-o lume in care toata lumea se bate pe atentia noastra, si dezvolta mijloace prin care sa ne-o ocupe permanent. Fie ca e vorba de TikTok, Instagram, seriale, reclame, intreg mediul in care traim este cusut pentru a ne acapara.
Si atunci, cum putem invata sa ne luam spatiu mintal doar pentru noi, sa ne protejam creierul de tot acest ‘sensory overload’?
Ma intorc asupra acestui Filosof deoarece mi se pare ca a prezis cu mare succes esenta gandiri generatiei noastre. Totul, in jurul nostru, este o tehnologie, adica ceva ce exista cu scopul de a fi folosit, exploatat, totul este un mijloc catre altceva. Hai sa vedem cateva exemple.
Nu ne place sa ne plimbam, ne urcam in Uber, mergem cu lift-ul peste tot, evitam orice oportunitate de a face cativa pasi. In schimb mergem la sala. Nu putem concepe ca viata sanatoasa sa fie un fel de a fi, ci avem nevoie de o tehnologie, sala, ceva clar, concret, care este mijlocul nostru catre sanatate. Si sala, in sine, este poate varianta cea mai ‘tehnologica’ de a face sport, caci nu are nimic natural in compozitia ei, este doar o unealta cat se poate de pragmatica pentru a face muschi. Nu implica un joc, nu este o miscare naturala, este o unealta.
Similar, in loc ca nutritia sanatoasa sa fie un stil de viata, preferam varianta unui praf, unui instrument de sanatate, pe care il luam odata pe zi si ne confirma ca suntem ‘nutritionati’.
Creierul nostru cere sa fie stimulat. Oamenii prefera sa fie supusi la durere decat sa stea cu propriile ganduri. Triumful efortului nostru de a ne distrage este TikTok-ul, care are capacitatea de a ne acapara intru totul.
Si-atunci vin si prezint urmatorul scenariu – ajungi la Mega, si astepti la coada, scoti telefonul. Stii ca poate ai doar cateva secunde de asteptat, dar nu poti rezista. Astepti sa-ti fiarba apa si scoti telefonul. La fel, doar cateva secunde, nu apuci sa faci nimic real pe telefon, dar il freci un pic.
Stiu, ca asa sunt si eu. Practic ne este atat de greu sa fim prezenti, sa contemplam pur si simplu trecerea timpului, incat am creat ceva ce mediaza si faciliteaza aceasta scurgere fireasca.
Nu suntem niciodata cu adevarat prezenti nicaieri. Mintea noastra ajunge sa fie precum TikTok-ul, adica o serie de ganduri frenetice, trecatoare, haotice, fara legatura intre ele, concurand pentru atentia noastra si distragandu-ne de la conversatii, de la mediul inconjurator, de la relatii, de la orice, practic.
Este unul din motivele pentru care generatia noastra este predispusa la depresie. Practic nu realizam, dar noi nu traim aproape niciodata, sau doar foarte rar. Cum am putea intelege viata daca noi nu participam in ea, defapt, ci doar suntem niste masinarii automate de scrolling si swiping.
Cred ca este important ca din cand in cand sa contemplam pur si simplu…stiu ca va suna ciudat…faptul ca suntem. Faptul ca lucrurile sunt in jurul nostru. Sa ne mai uitam din cand in cand la o frunza, cu atentie, cateva zeci de secunde, si sa vedem ce observam. Sa ne lasam gandurile frumoase sa ne umple mintea, si pe cele triste sau anxioase sa ne protejeze de viitoare pericole.
Asta ne deschide, defapt, si drumul catre implinire si succes, caci fiind prezenti incepem sa observam lucruri, incepem sa invatam, incepem sa ne punem intrebari esentiale cum ar fi ‘cine vreau eu sa fiu?’. Despre asta voi vorbi mai multe in urmatorul articol, despre Dasein si Dasmann, ai lui Heidegger, adica despre a trai autentic sau ‘dupa altii’.
Asadar recomand ca uneori sa mai iesi la o plimbare, pur si simplu, fara sa asculti un podcast, fara sa ai un scop anume, doar sa te uiti la lucruri. Iti recomand sa te mai intinzi in parc pe o banca sau pe iarba si sa privesti cerul (urmeaza indicatiile graffiti-urilor de la metrou). Si vei vedea cum lucrurile vor mai incetini, si te vei putea concentra pe demersuri care iti aduc mult mai multa fericire si implinire.
Cum te poti distrage de la telefon? Voi discuta despre asta in urmatoarele articole!